Diacritica, sau…

… ce e diacriticele și ce vrea ele?!?

(sau cum e distrusă limba română de tehnologia modernă)

Începând din anii ’80 ai secolului trecut, odată cu apariția tehnicii de calcul (vă mai amintiți de calculatoarele FELIX, Independent, Coral, sau, mai aproape de prezent, Felix PC, Junior XT, Spectrum și clonele sale, Amiga sau Comodore?) și răspândirea tot mai mare a acesteia, utilizatorii din România s-au lovit de o mare dilemă: cum să scrie ROMÂNEȘTE cu aceste ‘unelte’?!?

Consolă

Din cauză că ele au venit la noi în țară pe două căi (lăsând la o parte timidele încercări autohtone de a fabrica mașini originale – bune de altfel, dar fără mare succes de piață) și anume: filiera franceză, respectiv cea americană, le lipseau din tastatură câteva litere… Ambele alfabete având atât un set de caractere (latine) comun cu limba română, dar ambelor lipsindu-le cu desăvârșire semnele diacritice specifice limbii române:

Ă Â Î Ș Ț…

Așa au început să apară diverse invenții și inovații: pentru vocale, erau disponibile niște semne destul de asemănătoare lui ă,â și î în așa-zisul set de caractere extins (dedicat limbilor latine cu vocale accentuate) – mai ține cineva minte combinațiile ALT + 226/227/238 ? ehei… ce vremuri… Sau struțocămilele sh, tz
Dar asta o făceau prea puțini – majoritatea a ales calea comodă: ignorăm diacriticele! Ce-a ieșit? Iată doar câteva exemple:

Fără diacritice
Cu diacritice
eu am supt de la tata, de aceea sunt foarte inteligent
eu am supt de la țâță, de aceea sunt foarte inteligent
nu am niciun fir de par
nu am niciun fir de păr
am fost cu tancul la doctor
am fost cu țâncul la doctor
comand 20 de paturi
comand 20 de pături

Dacă la primele 3 exemple poate am reușit să vă fac să zâmbiți, al patrulea… ei, ăsta ar putea avea chiar și efecte juridice, dacă ați comandat pături, dar ați scris paturi unui comerciant en-gros, iar după primirea… paturilor refuzați să i le achitați.

Nu vreau să insist prea mult, spre a nu deveni plictisitor, dar există o lege care obligă toate instituțiile publice din România ca documentele emise de acestea să fie redactate folosind limba română cu diacritice… Că există (din păcate) excepții chiar și aici, e deja altă poveste.

Eu așa am fost crescut și educat – să-mi respect interlocutorii / cititorii vorbind sau scriind clar, corect și fără echivoc. E chiar așa greu? Nu. Unde mai pui că, de când mă știu, vorbesc numai cu diacritice!!! Cum aș putea să scriu altfel?!
Din păcate, dacă din partea calculatoarelor s-ar fi putut spera la o corectare a situației (vezi versiunile actuale ale tuturor sistemelor de operare larg răspândite), cu câțiva ani înainte de secolul XXI, România a fost invadată de „ciuma” telefoanelor mobile… Iar astea aveau ceva care a condus la dinamitarea limbii române pe scară FOARTE largă! – puteau trimite mesaje text (SMS), care costau mult mai puțin decât un apel standard (mai ales dacă era spre altă rețea), limitate însă la 160 de caractere! Iar caracterele, la fel cu primele calculatoare, erau cele ale limbii engleze! (plus ceva litere cu diverse accente, dar care nu se potriveau cu ale noastre). Asta a provocat, la o întreagă generație de tineri – cei mai receptivi când vine vorba de tehnologie nouă – o gravă deformare asupra percepției necesității de a se exprima clar în limba maternă. Ca să nu mai spun că, o rezolvare ulterioară a problemei a condus de fapt la adâncirea acesteia; introducerea setului extins de caractere (inclusiv diacriticele din română), mărește numărul de biți necesar transmiterii unui singur caracter (literă), determinând scăderea numărului maxim de caractere (cu diacritice) per mesaj la… 70!!! Păi cui îi convine să plătească dublu, doar ca să scrie corect?!? Și de ce să nu ‘inovăm‘ în continuare?! „Q” în loc de „CU”, „K” în loc de „CA” etc.
Asta de fapt e o discuție oarecum aparte, care face deja obiectul unor sesizări la UE și CE.

De ce NU se scrie cu diacritice? Exceptând cazul anterior (SMS-urile), ar putea fi următoarele cauze:
• lenea / comoditatea / ignoranța;
• lipsa de respect / indiferența față de cititori;
• lipsa unei tastaturi adecvate;
• lipsa suportului tehnic (calculator / s.o. vechi);
• etc.
Dacă pentru primele două nu prea e leac, pentru celelalte se pot lua măsuri de îndreptare, doar voință să fie!
Începând cu versiunile de Window$ dinaintea lui 95 (WfW 3.11), cu anumite ‘artificii’ se putea scrie cu diacriticele românești; de la Win XP suportul e integrat, iar de la Vista și 7 există fonturi corecte pentru toate aplicațiile. LINUX-ul a avut suport multilingual încă de la începuturile sale – ANDROID-ul nefăcând excepție, iar un caz aparte ar fi produsele APPLE, care au în marea lor majoritate de asemeni suport (și) pentru limba română, mai ales cele de ultimă generație. Dar pentru mai multe detalii tehnice, apelați la colegii mei.

Cu deosebită stimă și respect pentru cititori,
Dragoș, alias Diacriticul

Share

ALTE ARTICOLE
Postat în ARGUMENTE

2 comments on “Diacritica, sau…
  1. $orin $ima spune:

    „respect […] cititorii […] scriind clar, corect și fără echivoc […] Window$”?

    • Dragoș spune:

      Da; nu știi de glumă? Am scris mereu „Window$” pentru câți bani a câștigat Bill Gates vânzându-și acest sistem de operare. Exagerat de scump, în opinia mea, pentru ce oferă. Dar asta e cu totul altă discuție.

1 Ping-uri/Trackback-uri pentru "Diacritica, sau…"
  1. […] … ce e diacriticele și ce vrea ele?!?(sau cum…  […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*