Limba noastră-i o comoară…

Avem o limbă frumoasă. Și când spun asta mă refer la faptul că e melodioasă, vocală, cu tonalitate plăcută. Avem o limbă bogată în cuvinte, cu sensuri și nuanțe multiple, cu sinonime multe și rezonanțe mai vechi și mai noi. Și nu în ultimul rând, avem o limbă proprie, numai a noastră de care ar trebui să fim mândri și pe care ar trebui s-o iubim.

Pentru asta și pentru multe alte motive, unele expuse de co-inițiatorii acestui proiect, și eu susțin și cred în campania Scrie Românește pe Net. Cred în ea până la capăt, îmi doresc să creeze un val de discuții uriaș care să atingă toate mediile și domeniile românești, să facă auzită inițiativa și să adune adeziuni și suport.

Schimbarea scontată, acea scriere românească veritabilă – cu diacritice, gramatică și cuvinte corecte – nu va fi ușor de obținut. Se vor sesiza instituții, se vor activa susținători și se va conștientiza și răs-discuta problema. Acesta va fi doar începutul. Dar orice schimbare majoră la nivel de mare comunitate, cum e cazul acum al întregii națiuni, aduce în prim plan componenta mentalității. Iar aici, așa cum bine știm cu toții, suntem deficitari, de fapt.  Dacă oamenii ar fi niște mașini, să introducem doar un set nou de comenzi, de opțiuni, ehe-hei am fi fost și noi, românii, de mult pe culmile civilizației. Însă noi suntem ființe gânditoare, subiective și capricioase și, hai să spunem pe șleau, comode până la limita lenei. Și până nu ne vom smulge din confortul lui „las’ că merge și așa”, până când nu vom admite că trebuie să facem un minim efort pentru a materializa anumite lucruri care sună bine la nivel de concept dar pe care nu le punem în practică amânând mereu pentru mai târziu, până atunci, așadar nu vom obține mare lucru, în afară de discursuri sforăitoare și declarații bombastice. Greul vine atunci când vom vrea să aplicăm conceptele, când fiecare, singur în fața calculatorului va trebui să se auto-motiveze și să facă primul pas. Apoi vor veni și alții și ai altora și vom ajunge cu adevărat unde ne-am propus. Trebuie să ne schimbăm noi, să îmbrățișăm cauza în toate aspectele ei, să depășim lipsa de interes și miserupismul, să lăsăm deoparte falsele scuze sau pretexte. Să începem să gândim că gestul nostru individual face diferența (și în câte domenii nu e oare adevărat!?) și vom izbuti să mișcăm ceva.

Scriu românește pe net și încurajez și admir pe oricine face la fel. Mi-e greu sufletul și îmi zgârie retina când văd pe acei care n-o fac, maltratând limba în fel și chip. Și pe ei trebuie să îi convingem, să îi întoarcem de pe calea pe care au apucat-o. Altfel, vom avea peste ani o limbă evoluată absurd, în care se vor regăsi hibrizi și inserții internaționale, iar copiii îl vor învăța la școală pe k de la kre, knd sau kiar,  dc va însemna dacă sau de ce, iar noi orqum vom înțelege ce vrem. Sper din tot sufletul să nu ajungem acolo!

 

 

Share

ALTE ARTICOLE
Postat în ARGUMENTE

One comment on “Limba noastră-i o comoară…
  1. Superb articol! Iar în ultimul paragraf mă regăsesc 100%! Nu-mi vine să cred că mai există oameni care gândesc ca mine! Vă felicit și vă susțin, chiar dacă prea puțini o fac.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*