„Spune-mi cum vorbești (cum scrii) / ca să-ți spun cine ești”

Fie că ne dăm seama sau nu, felul în care vorbim și scriem în limba română contribuie în mod semnificativ la crearea propriei noastre imagini. Limba maternă ne poate fi prietenă, dacă exprimarea este îngrijită, sau, dimpotrivă, ne poate pune în situații mai puțin plăcute, chiar ridicole, atunci când utilizăm incorect termeni sau construcții lingvistice. Este important să știm când și cum trebuie folosite anumite cuvinte sau structuri gramaticale, să evităm neologismele care deformează înțelesul exprimării și prescurtările exagerate. O persoană care se exprimă corect și îngrijit se remarcă mai ușor în societate, inspiră încredere și este mult mai apreciată comparativ cu cea care nu acordă atenție acestui aspect. Înfățișarea, modul de comportare, limbajul vorbit sau scris, toate acestea contribuie la formarea imaginii personale, un motiv în plus pentru a fi exigenți cu exprimarea, indiferent de mediul în care aceasta are loc.

Câteva dintre greșelile frecvente care ne-au atras atenția se referă la:

 

    • Utilizarea greșită a pronumelui relativ „care” – „Cartea care am citit-o” în loc de „Cartea pe care am citit-o” – aici pronumele relativ „care”„ are funcția de complement direct și trebuie însoțit de prepoziția „pe”
    • Expresia „nu se merită” în loc de „nu merită
      – ambele verbe de mai jos nu sunt reflexive (nu sunt însoțite de pronumele reflexiv „se”)
      Nu mă risc pentru că nu se merită
      – corect: „Nu risc pentru că nu merită

 

    • Confuzia termenilor „datorită/ din cauza”:- „datorită” se folosește atunci când efectul cauzei exprimate este pozitiv, fiind sinonim cu „mulțumită
      Datorită voinței și perseverenței a reușit”.-„din cauza” se folosește când efectul cauzei exprimate este negativ:
      Nu se vede nimic din cauza ceții”.
    • Utilizarea greșită a adverbului „decât
      Am decât 10 lei” în loc de „Nu am decât 10 lei / Am numai 10 lei
      – „decât” este adverb restrictiv, se folosește în propoziții negative

 

Atragem totodată atenția asupra tendinței tot mai accentuate privind împrumutul termenilor din limba engleză în mod special, fie în forma lor originală, fie încercându-se o adaptare a lor în limbajul obișnuit: a sharui, look, cool, fresh, t-shirt, outfit, make-up, challenge, sound, feature etc. Cei care preferă acești termeni sunt în general tineri, care, din dorința de a se face remarcați și de a da impresia că stăpânesc respectiva limba străină imită fraze sau expresii folosite de persoane din lumea mondenă, fără să își dea seama că efectul poate să fie exact contrar. Aceștia pot fi percepuți ca având un vocabular sărac în limba română care nu le permite o exprimare nuanțată, pe înțelesul tuturor sau, pur și simplu, pot să nu fie înțeleși sau să fie greșit înțeleși.

O altă tendință care se face tot mai mult simțită în comunicarea scrisă este cauzată de influența negativă a internetului și a diverselor canale de comunicare, prin utilizarea așa-numitului limbaj de tip “chat” în care predomină prescurtările, de cele mai multe ori imposibil de descifrat de către o persoană nefamiliarizată cu acestea. Această exprimare extrem de simplificată, adoptată în primul rând de tineri, nu este acceptată în alte medii, denotând superficialitate, un nivel redus de cultură sau chiar o atitudine ireverențioasă față de interlocutorii neobișnuiți cu acest tip de limbaj.

Din respect pentru noi înșine și cei din jurul nostru, suntem datori să respectăm normele limbii române, inclusiv în mediul virtual unde tentația de a le neglija sunt mult mai mari. Protejați de un pseudonim, unii internauți ignoră regulile elementare de exprimare și semnele de punctuație. Chiar dacă mediul online este mai prietenos, preocuparea față de modul cum scriem trebuie să fie constantă. În acest context, o atenție sporită ar trebui acordată scrierii cu diacritice, singura acceptată în limbajul profesional. Cu toate acestea, în mediul online diacriticele lipsesc în majoritatea cazurilor, chiar dacă absența lor poate duce la confuzii sau situații ambigue, cum ar fi de exemplu cuvintele “tipar” și “țipar” sau „peste” respectiv „pește”. Cu un minim efort, am putea evita aceste situații echivoce, dând astfel un plus de valoare textelor pe care le scriem și îmbunătățindu-ne totodată imaginea personală. Trebuie doar să încercăm să fim puțin mai atenți la micile detalii care fac diferența.

 

Diana

.

Share

ALTE ARTICOLE
Postat în ARGUMENTE

2 comments on “„Spune-mi cum vorbești (cum scrii) / ca să-ți spun cine ești”
  1. Cornel spune:

    [Via Constantin Stănescu, de pe Facebook]: greșeli de ortografie, ortoepie, gramatică, lexic și stilistică în emisiunile tv și radio, în raportul realizat de Academia Română, urmare a monitorizării din lunile mai și iulie 2012 – http://www.cna.ro/IMG/pdf/Sinteza_mai-iulie_2012.pdf

  2. Ioan Raita spune:

    Vorbesc și scriu românește și mă feresc să folosesc cuvinte sau expresii străine și mă deranjază când întâlnesc asta la alții. De exemplu, citeam mai devreme postarea unui utilizator (user), pe ”am fost acolo”, care descria o o stațiune din Corfu astfel: ”Resortul era foarte mare și se întindea pe câteva hectare …”.
    Întâmplarea face ca eu să știu ce dorea să spună dar mă gândesc ce fac cei care nu știu. În limba română, resort înseamnă ”arc”, ori în această situație cei care nu au cunoștină de limba engleză, se vor întreba: Ce fel de arc e ăsta de se măsoară în unitați de măsură care se referă la suprafață în loc de lungime? Prima intenție a fost să dau un ecou și să-i atrag atenția, dar din politețe am renunțat. Este doar un exemplu ceea ce am scris dar sunt foarte multe de spus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*